Cauza Schalk şi Kopf împotriva Austriei, cererea nr. 30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010

CONVENŢIA EUROPEANĂ NU IMPUNE STATELOR SĂ ASIGURE DREPTUL LA CĂSĂTORIE CUPLURILOR DE HOMOSEXUALI – ARTICOLUL 12 – ARTICOLUL 14 COROBORAT CU ARTICOLUL 8

În fapt,

Reclamanţii, Horst Michael Schalk şi Johann Franz Kopf sunt cetăţeni austrieci, născuţi în 1960, respectiv 1962. Cei doi sunt homosexuali şi formează un cuplu.

În septembrie 2002, reclamanţii s-au adresat autorităţilor competente, exprimându-şi dorinţa de a încheia o căsătorie. Solicitarea lor a fost respinsă, pe motiv că, în Austria, căsătoria se încheie între persoane cu sex diferit. Guvernatorul Regional al Vienei a respins contestaţia reclamanţilor în aprilie 2003. Într-o plângere adresată Curţii Constituţionale, reclamanţii s-au plâns că imposibilitatea legală pentru ei de a se căsătorii reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea vieţii private şi de familie şi a principiului nediscriminării. În decembrie 2003, Curtea Constituţională a respins plângerea reclamanţilor, susţinând că nici Constituţia şi nici Convenţia europeană nu pretinde ca conceptul de căsătorie să fie extinsă pentru a acoperii relaţii între persoane de aceeaşi sex. De asemenea, Curtea Constituţională a considerat că nu există nici o obligaţie impusă de Convenţie în sensul modificării legislaţiei pentru a permite căsătoria între persoane de aceeaşi sex. În anul 2001, în Austria a intrat în vigoare o lege care permite cuplurilor de homosexuali să-şi înregistreze relaţia, dintr-o astfel de înregistrare decurgând efecte juridice asemănătoare cu cele ale căsătoriei. Însă, persoanele care sunt într-un asemenea parteneriat nu pot adopta copii.

În drept,

În baza articolului 12, reclamanţii se plâng de refuzul autorităţilor de a le permite să încheie o căsătorie. De asemenea, pe baza articolului 14 în coroborare cu articolul 8, reclamanţii reclamă că au fost discriminaţi pe baza orientării lor sexuale.

În ceea ce priveşte articolul 12, Curtea examinează prima dată dacă dreptul de a se căsătorie, acordat „bărbatului şi femeii”, este aplicabil pentru reclamanţi. Reclamanţii au susţinut că în societatea prezentă, procreerea nu este un element decisiv al căsătoriei civile. Curtea susţine că inabilitatea de a concepe copii nu poate fi considerat ca înlăturând dreptul la căsătorie, însă chiar dacă, conform jurisprudenţei Curţii, Convenţia trebuie interpretată pe baza condiţiilor prezente, articolul 12 nu poate fi interpretat ca impunând statelor membre obligaţia de a permite persoanelor de aceeaşi sex să se căsătorească. Curtea observă că printre statele Consiliului Europei nu există un consens cu privire la căsătoria persoanelor de aceeaşi sex. În concluzie, Curtea consideră că articolul 12 nu impune o obligaţie pentru Stat să permite persoanelor de aceeaşi sex accesul la instituţia căsătoriei. În unanimitate, Curtea consideră că articolul 12 nu s-a încălcat în cauză.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a articolul 14 în coroborare cu articolul 8, Curtea adresează problema aplicabilităţii articolului 8 în speţă. Astfel, Curtea notează că în ultimul deceniu a existat o evoluţie rapidă a atitudinii sociale faţă de persoane de aceeaşi sex care formează un cuplu. Mai mult, mai multe state europene a recunoscut prin lege asemenea relaţii. Astfel, relaţiea reclamanţilor, care trăiesc împreună într-un parteneriat stabil, în mod clar intră sub aplicabilitatea articolului 8 din Convenţie. Curtea susţine că diferenţele de tratament pe baza orientării sexuale trebuie să aibă o justificare serioasă. Cuplurile de aceeaşi sex sunt la fel de capabile să aibă o relaţie de cuplu normală, precum persoanele de sex diferit. Însă, Curtea trebuie să interpreteze Convenţia ca pe un întreg, astfel că, având în vedere concluzia Curţii în ceea ce priveşte articolul 12, nu se poate constata că există o obligaţie pentru statele părţi la Convenţie să permite cuplurilor de aceeaşi sex accesul la căsătorie. În aceste condiţii, nu se poate nici susţine că articolul 14 coroborat cu articolul 8, ar impune o asemenea obligaţie. Datorită faptului că Austria a elaborat o legislaţie pe baza căreia cuplurile de aceeaşi sex pot beneficia de un statut legal, nu este sarcina Curţii de a examina dacă lipsa unui mecanism pentru recunoaşterea legală a cuplurilor de aceeaşi sex încalcă sau nu articolul 14 în coroborare cu articolul 8.
Pe baza celor expuse mai sus, Curtea a considerat că nu există o încălcare a articolului 14 în coroborare cu articolul 8.
Judecătorii Rozakis, Spielmann şi Jebens au formulat o opinie separată; judecătorii Kovler şi Malinverni au formulat o opinie concurentă.

*rezumat şi tradus după Comunicatul de Presă a Curţii nr. 510/24.06.2010 şi după Hotărârea Curţii