Treceți la conținutul principal

Licenţă XX. Citarea bibliografică. Revistele.

De la
II. Revistele

Sistemul de citare al revistelor se poate evidenţia prezentând trei moduri diferite ale aceluiaşi articol:

Iorgovan, Antonie, „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ”, Revista de drept public 1 (SN), ianuarie-martie 2006: 73-88.

Iorgovan, Antonie, „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ”, Revista de drept public 1 (SN), pp. 73-88.

Iorgovan, Antonie, Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ, „Revista de drept public”, ianuarie-martie 2006, p.73-88.

Să observăm primul şi al treilea. Primul pune articolul între ghilimele şi revista în cursiv, al treilea pune articolul în cursiv şi revista între ghilimele. De ce este preferabil primul? Pentru că permite imediat să înţelegem că „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ” nu este o carte, ci un text scurt. Articolele de revistă intră astfel în aceeaşi categorie cu capitolele de cărţi şi acte de congrese, sesiuni, conferinţe.
Al doilea exemplu este o variaţie a primului, doar că nu conţine referinţa cu privire la data de publicare. Prin aceasta, cel de-al doilea exemplu este mai defectuos, pentru că nu mă informează asupra datei articolului. Totuşi, referinţa S.N. ar putea fi salvatoare deoarece mă informează că este vorba de seria nouă a revistei, în condiţiile în care există un număr 1 al aceleiaşi reviste dar din seria veche. De urmare, prima serie a revistei ar trebui indentificată prin referinţa I.

Iată deci un model de citare a articolelor de revistă:

1. Numele şi prenumele autorului
2. „Titlu al articolului sau capitolului”
3. Titlul revistei
4. Volum sau număr de fascicol (eventuale indicaţii de serie nouă)
5. Luna şi anul
6. Pagini în care apare articolul
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

De la
O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.
29 de comentarii
Citiți mai multe

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

De la
Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr
2 comentarii
Citiți mai multe

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

De la
La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea se î
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe