Treceți la conținutul principal

Licenţă XX. Citarea bibliografică. Revistele.

De la
II. Revistele

Sistemul de citare al revistelor se poate evidenţia prezentând trei moduri diferite ale aceluiaşi articol:

Iorgovan, Antonie, „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ”, Revista de drept public 1 (SN), ianuarie-martie 2006: 73-88.

Iorgovan, Antonie, „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ”, Revista de drept public 1 (SN), pp. 73-88.

Iorgovan, Antonie, Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ, „Revista de drept public”, ianuarie-martie 2006, p.73-88.

Să observăm primul şi al treilea. Primul pune articolul între ghilimele şi revista în cursiv, al treilea pune articolul în cursiv şi revista între ghilimele. De ce este preferabil primul? Pentru că permite imediat să înţelegem că „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ” nu este o carte, ci un text scurt. Articolele de revistă intră astfel în aceeaşi categorie cu capitolele de cărţi şi acte de congrese, sesiuni, conferinţe.
Al doilea exemplu este o variaţie a primului, doar că nu conţine referinţa cu privire la data de publicare. Prin aceasta, cel de-al doilea exemplu este mai defectuos, pentru că nu mă informează asupra datei articolului. Totuşi, referinţa S.N. ar putea fi salvatoare deoarece mă informează că este vorba de seria nouă a revistei, în condiţiile în care există un număr 1 al aceleiaşi reviste dar din seria veche. De urmare, prima serie a revistei ar trebui indentificată prin referinţa I.

Iată deci un model de citare a articolelor de revistă:

1. Numele şi prenumele autorului
2. „Titlu al articolului sau capitolului”
3. Titlul revistei
4. Volum sau număr de fascicol (eventuale indicaţii de serie nouă)
5. Luna şi anul
6. Pagini în care apare articolul
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

De la
O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...
29 de comentarii
Citiți mai multe

Răspunsul la Întâmpinare

De la
  Rolul RÎ. Răspunsul la întâmpinare reprezintă mijlocul procesual din etapa scrisă a judecății unei cauze prin care reclamantului i se oferă oportunitatea, cu respectarea principiului contradictorialității, de a clarifica anumite aspecte ale cererii de chemare în judecată, de a susține în continuare temeinicia și necesitatea admiterii cererii de chemare de judecată, iar în același timp de a contracara afirmațiile pârâtului formulate în întâmpinare. Baza legală . Acesta are la bază natura juridică a unui act de procedură scris , fundamentul său reprezentându-l principiul contradictorialității reglementat de articolul 14 alineatul 2(„ Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. ”) al Codului de procedură civilă, iar mai apoi fiind reglementat în mod explicit de articolul 201 alineatul 2(„ Părțile trebuie să își fac...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Hotărârea CJCE în cauza C-168/08, László Hadadi/Csilla Márta Mesko, hotărârea din 10 iulie 2009

De la
SOŢII CARE DEŢIN O DUBLĂ CETĂŢENIE COMUNĂ POT SOLICITA DIVORŢUL, LA ALEGEREA LOR, LA INSTANŢELE ORICĂRUI STAT MEMBRU AI CĂRUI CETĂŢENI SUNT Recursul preliminar asupra căruia s-a pronunţat CJCE a fost transmis Curţii de către Curtea de Casaşie (Cour de cassation) din Franţa, instanţă care soluţiona o cauză în care erau incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 Regulamentul prevede mai multe criterii de atribuire a competenţei în materia desfacerii căsătoriei, interesant este că pe lângă criterii întemeiate pe reşedinţa obişnuită a soţilor, regulamentul instituie criteriul cetăţeniei celor doi soţi. În plus, regulamentul prevede, în principiu, că hotărârile judecătorești de divorț pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state ale Uniuni...
55 de comentarii
Citiți mai multe