3 septembrie 2008

CAUZA PARTIDUL COMUNIŞTILOR (NEPECERIŞTI) ŞI UNGUREANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI DIN 03.02.2005, CERERE nr. 46.626/99

ÎN FAPT

Primul reclamant este o formaţiune politică a cărei înregistrare a fost refuzată la data de 28 August 1996 prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti. Al doilea reclamant este preşedintele formaţiunii politice. La data de 23 Martie 1996 au fost adoptate statutul şi programul Partidului Comuniştilor Nepecerişti (PCN):
-(art. 1) Comuniştii (nepecerişti) exprimă, reprezintă şi apără interesele politice ale oamenilor muncii, indiferent de etnie, sex, vârstă, profesii, convingeri şi sentimente. Sunt oameni ai muncii toţi cei care îşi câştigă existenţa prin muncă de orice fel (...).
-"[PCN] respectă suveranitatea naţională, integritatea teritorială a Statului, ordinea de drept şi principiile democraţiei. El interzice tuturor membrilor săi defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război (...), la ură naţională, rasială, de clasă ori religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”
Organizaţia politică se vrea a fi partidul oamenilor muncii. La data de 4 Aprilie 1996 Domnul Ungureanu în calitate de reprezentant al PCN a sesizat Tribunalul Municipiului Bucureşti cu cerere de înscriere în registrul special al partidelor politice. Tribunalul Bucureşti a susţinut că atât din statut cât şi din programul politic, rezultă că se urmăreşte instaurarea unui stat uman, având la bază o doctrină comunistă, înţelegându-se că ordinea de stat şi de drept actuală, instaurată după 1989, este inumană şi nu are la bază o reală democraţie. Preşedintele PCN a atacat hotărârea Tribunalului Bucureşti în faţa Curţii de Apel care la data de 28 august 1996 a respins recursul pe motiv că analiza făcută în hotărâre era corectă. La 28 mai 1997 procurorul general al României îl informează pe domnul Ungureanu că nu vede nici un motiv pentru a introduce recurs în anulare împotriva Deciziei din 28 august 1996. Domnul Ungureanu formulează contestaţie în anulare, respinsă ca tardivă de Tribunalul Bucureşti, la 5 decembrie 1997.

Legislaţie Internă Relevantă

Decretului-lege nr. 8/1989 privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 31 decembrie 1989 şi abrogat prin Legea nr. 27 din 26 aprilie 1996 referitoare la partidele politice:
(Art. 1) "În România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept în România.
Nici o altă îngrădire pe motiv de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice nu poate împiedica constituirea şi funcţionarea partidelor politice (...)."
(Art. 2) „(3) Scopurile partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti trebuie să se întemeieze pe respectul suveranităţii, independenţei şi integrităţii naţionale, al democraţiei, în vederea asigurării libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor şi afirmării demnităţii naţiunii române.”

Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României prevede la art. 3:
"(Art. 3) - Constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României: (...) h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă (...), rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept (...)."

ÎN DREPT

ASUPRA ART. 11

Reclamanţii invocă faptul că refuzul instanţelor interne de a le admite cererea de înregistrare a PCN le-a încălcat libertatea de asociere garantată de art. 11 din Convenţie. Guvernul susţine că în speţă ingerinţa este prevăzută de lege. Pe de o parte, cererea de înregistrare ca partid politic, depusă de PCN la Tribunalul Municipiului Bucureşti la 4 aprilie 1996, prezenta vicii de formă, care justificau respingerea. Pe de altă parte, statutul şi programul politic ale PCN încălcau art. 37 din Constituţie cu privire la dreptul de asociere, art. 2 din Decretul-lege nr. 8/1989 privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi art. 3 lit. h) din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, toate dispoziţiile legale răspunzând condiţiilor de accesibilitate şi de previzibilitate cerute de Convenţie. Aşadar, refuzul înregistrării era conform cu dispoziţiile art. 1 din Decretul-lege nr. 8/1989.

Curtea notează că deciziile instanţelor interne se bazează în exclusivitate pe Art. 1 din Decretul-lege nr. 8/1989. Ingerinţa beneficiază aşadar de o fundamentare în dreptul intern. Reclamanţii invocă faptul că respingerea cererii de înregistrare a PCN este lipsită de temei legal, instanţele interne încălcând dispoziţiile Decretului-lege nr. 8/1989 şi ale Constituţiei, întrucât au adoptat un raţionament ipotetic. Curtea notează că programul politic şi statutul PCN cuprindeau într-adevăr pasaje care criticau abuzurile fostului partid comunist înainte de 1989 de care se distanţează inclusiv prin titulatura sa, cât şi politica dusă după 89. Aşadar o măsură atât de radicală ca respingerea cererii reclamanţilor de înregistrare a PCN ca partid politic, luată înainte ca acesta să înceapă desfăşurarea activităţilor este disproporţionată cu scopul propus şi în consecinţă nu este necesară într-o societate democratică. Prin urmare a ost constatată încălcarea art. 11 din Convenţie.

Reclamantul a invocat încălcarea (art. 14) din Convenţie însă Curtea nu a considerat necesară analiza acestui capăt de cerere deoarece acesta de referă la aceleaşi fapte ca şi cele examinate la (art. 11.) În conformitate cu Art. 41 din Convenţie, Curtea acordă părţii lezate, dacă e cazul, o reparaţie echitabilă.

Reclamantul a solicitat daune morale în valoare totală de 702.900 EURO astfel: 351.450 EURO ajutoarele publice pe care ar fi trebuit să le primească din 1996, 351.450 EURO dacă Guvernul nu pune la dispoziţie PCN spaţii pentru sedii în fiecare judeţ al ţării. Curtea notează că cererea în cauză se bazează pe aplicarea fictivă a dispoziţiilor care, în legea citată anterior, reglementează acordarea de ajutoare publice partidelor politice, în anumite condiţii. Or, Curtea nu poate face speculaţii privind aplicarea dispoziţiilor referitoare la PCN, nici privind consecinţele care decurg din acestea (vezi Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia şi alţii, citată anterior, p. 29, paragraful 69). Aşadar, respinge cererea, în lipsa legăturii de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul invocat. Pentru daune morale reclamanţii cer 702.900 EURO.
Curtea acceptă că domnul Ungureanu, în calitate de preşedinte al PCN, a suferit un prejudiciu moral. Cu toate acestea, ea apreciază că acesta este reparat suficient prin simpla constatare a încălcării art. 11 din Convenţie. Reclamanţii au solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată 820 EURO însă datorită faptului că aceştia nu au adus documente care să justifice cheltuielile respective Curtea i-a acordat domnului Ungureanu pe baza documentelor existente suma de 100 EURO.

Un comentariu:

  1. ... Romania a fost condamnata pentru a nu inregistreaza Nepeceristii (NPCR)... ciudat

    RăspundețiȘtergere