Treceți la conținutul principal

Licenţă XX. Citarea bibliografică. Revistele.

De la
II. Revistele

Sistemul de citare al revistelor se poate evidenţia prezentând trei moduri diferite ale aceluiaşi articol:

Iorgovan, Antonie, „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ”, Revista de drept public 1 (SN), ianuarie-martie 2006: 73-88.

Iorgovan, Antonie, „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ”, Revista de drept public 1 (SN), pp. 73-88.

Iorgovan, Antonie, Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ, „Revista de drept public”, ianuarie-martie 2006, p.73-88.

Să observăm primul şi al treilea. Primul pune articolul între ghilimele şi revista în cursiv, al treilea pune articolul în cursiv şi revista între ghilimele. De ce este preferabil primul? Pentru că permite imediat să înţelegem că „Consideraţii teoretice pe marginea unor soluţii ale instanţelor de contencios administrativ” nu este o carte, ci un text scurt. Articolele de revistă intră astfel în aceeaşi categorie cu capitolele de cărţi şi acte de congrese, sesiuni, conferinţe.
Al doilea exemplu este o variaţie a primului, doar că nu conţine referinţa cu privire la data de publicare. Prin aceasta, cel de-al doilea exemplu este mai defectuos, pentru că nu mă informează asupra datei articolului. Totuşi, referinţa S.N. ar putea fi salvatoare deoarece mă informează că este vorba de seria nouă a revistei, în condiţiile în care există un număr 1 al aceleiaşi reviste dar din seria veche. De urmare, prima serie a revistei ar trebui indentificată prin referinţa I.

Iată deci un model de citare a articolelor de revistă:

1. Numele şi prenumele autorului
2. „Titlu al articolului sau capitolului”
3. Titlul revistei
4. Volum sau număr de fascicol (eventuale indicaţii de serie nouă)
5. Luna şi anul
6. Pagini în care apare articolul

Etichete

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

De la
O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...
29 de comentarii
Citiți mai multe

Convenția privind criminalitatea informatică(Budapesta, 2001)

De la
               Convenția de la Budapesta a fost negociată de statele membre ale Consiliului Europei, Canada, USA, Japonia, Africa de Sud, astfel încât are valențele unui tratat să-i spunem „transeuropean”.   În momentul de față sunt 68 de state părți - https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list?module=signatures-by-treaty&treatynum=224, care fie au ratificat fie au aderat la această convenție, impactul global fiind extrem de previzibil. La această Convenție, în 2003, în urma cu 20 de ani, s-a adoptat primul Protocol privind rasismul comis prin intermediul sistemelor electronice. În 2022, a fost adoptat și supus spre ratificare cel de-Al doilea Protocol adițional la Convenția privind criminalitatea informatică referitor la cooperarea consolidată și la divulgarea probelor electronice. Convenția de la Budapesta stipulează accesul și exprimarea liberă în mediul online, dar în același timp impune anumite reguli, aplicabile în cazu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mai bine suspect decât învinuit

De la
Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal. O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale. În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe