Treceți la conținutul principal

C.E.D.O.: CAUZA LIBERTY ŞI ALŢII Î. REGATULUI UNIT (CEREREA NR. 58243/00), HOT. DIN 01.07.2008

dreptul la respectarea secretului telecomunicaţiilor - mijloce tehnice capabile să efectueze interceptarea generală a teleconumicaţiilor.



ÎN FAPT

Reclamanţii au susţinut că în 1990 Ministerul Apărării coordona o Unitate de Testare Electronică (ETF) la Capenhurest care a fost construită pentru a intercepta 10000 de canale de telefonie simultan între Dublin şi Londra şi pe continent. Între 1990 şi 1997 reclamanţii au susţinut că ETF a interceptat toate liniile telefonice publice, fax, e-mail. Reclamanţii au susţinut că în acea perioada le-au fost interceptate toate convorbirile, multe dintre ele fiind convorbiri în interes de servici care se desfăşurau într-un cadru perfect legal.

La data de 9 Septembrie 1999 reclamanţii au depus o plângere la Tribunalul pentru Interceptarea Telecomunicaţiilor care în răspunsul formulat a precizat că nu poate cerceta activitatea instituţiilor specializate în sensul interceptării telecomunicaţiilor ci doar să verifice dacă există un mandat în acest sens. În 16 Decembrie 1999 Tribunalul pentru Interceptarea Telecomunicaţiilor a răspuns reclamanţilor că „cercetările sunt satisfăcătoare întrucât nu există încălcări ale legislaţiei în domeniu”.

Printr-o scrisoare datată 9 Septembrie 1999 reclamanţii au depus o plângere în faţa procurorului şef care a pasat cauza poliţiei iar în cele din urmă poliţia a răspuns că nu poate să conducă o anchetă numai după ce se pronunţă Tribunalul pentru Interceptarea Telecomunicaţiilor şi doar dacă hotărârea este în acest sens. Răspunsul final al poliţiei a fost că nu există nereguli cu privire la activitatea ETF.

La data de 15 Octombrie 2000 reclamanţii au depus o plângere la (Complaint to the Investigatory Powers Tribunal “IPT” ) Tribunalul Prerogativelor de Anchetare care a apreciat ca fiind justificate acţiunile ETF întrucât intervine situaţia siguranţei naţionale.

LEGI INTERNE RELEVANTE

1. Actul cu privire la Interceptarea Telecomunicaţiilor din 1985 din care relevante pe durata proceselor au fost secţiunile 1 – 10.
a. Mandatul de Interceptare – în acest sens, temeiurile legale pentru care se dispune sunt: 1. pentru interes naţional. 2. pentru a detecta sau a preveni crime deosebit de grave. 3. pentru salvgardarea interesului economic al Regatului Unit.
Cele 2 tipuri de mandat – Primul tip prin care se solicită interceptarea telecomunicaţiilor dintre unul si mai mulţi indivizi descrişi în mandat. Tipul 2 se referă la telecomunicaţii externe aşa cum sunt ele descrise în mandat.
Tribunalul Prerogativelor de Anchetare care a fost înfiinţat prin Actul de la 1985 (art. 7) care are ca obiectiv efectuarea de cercetări pentru stabilirea faptului dacă a existat sau nu un mandat în sensul interceptărilor telefonice.
Actul cu privire la prerogativele de anchetă din 2000 intrat în vigoare la 15 Decembrie 2000 în vederea asigurării unei anchete în cadrul căreia să fie folosite puterile de anchetă relevante în aşa fel încât să nu contravină drepturilor omului.

Reclamanţii – au susţinut în faţa Curţii încălcarea art. 8 alin. 1 şi 2 deoarece prin interceptarea corespondenţei se aduce atingere dreptului la intimitate şi pentru că o asemenea acţiune de interceptare trebuie să fie precis reglementată de lege pentru a respecta art.8 alin.2. Reclamanţii au mai invocat şi o încălcare a art. 13 precum şi daune morale în valoare de 9000 EURO şi 7596 Lire Sterline cu titlul de cheltuieli de judecată.
Statul – a motivat politica de a nu confirma sau infirma acuzaţiile care vizează activitatea de supraveghere ca fiind o măsură care vizează siguranţa naţională. Statul a mai menţionat ca nu se procedează la interceptarea telecomunicaţiilor fără formele necesare cerute de lege. A mai fost susţinută ideea că mandatele de tipul celor menţionate anterior sunt necesare într-un regim democratic dat fiind faptul că din ce în ce mai multe state se confruntă cu probleme de natura ameninţărilor teroriste.

ÎN DREPT

Curtea a declarat admisibilă cererea.
A fost o ingerinţă sau nu – Curtea a declarat că poşta electronică, convorbirile telefonice si prin fax sunt acoperite de noţiunile de „viaţă privată” şi „corespondenţă”. Curtea a considerat că existenţa acestui sistem aduce atingere art.8 aşa cum a fost invocat de reclamanţi.
A fost ingerinţa prevăzută de lege? – nu se pune la îndoială existenţa bazei legale ci faptul că nu există limitări cu privire la tipul de comunicaţii externe care să fie incluse în mandatul de tipul 2. Statul a acceptat ideea că orice persoană care a corespondat cu cineva din afara Angliei ar fi putut fi supusă interceptărilor telefonice.
Curtea a constatat că limitele mandatului care vizează corespondenţa externă sunt foarte largi şi că există o încălcare a articolului 8. Cu privire la art. 13 a considerat că nu este necesar ca acesta să fie analizat în acest caz.
Curtea a stabilit ca Statul să plătească suna de 7500 EURO pentru cheltuieli de judecată şi a respins cererea reclamanţilor cu privire la daune morale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…