Treceți la conținutul principal

CEDO: CAUZA PĂUNOIU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI, hotărâre din 16 septembrie 2008, cererea nr. 32700/04

dreptul la un proces echitabil - principiul celerităţii - durata excesivă a procesului - lispa de diligenţă din partea instanţelor naţionale - daune pentru atingere adusă sănătăţii persoanei


PRECIZARE:
1. Astăzi 16 septembrie 2008, este prima zi după vacanţa de la CEDO când Curtea Europeana pronunţă hotărâri. Astfel s-au pronunţat azi 7 hotărâri în cauze privind România.

2. De luni bune observăm la ştiri diferiţi oameni rostind formula "am încredere în justiţie". Acest laitmotiv pare a fi infirmat de realitate. Dar! Noroc că unii au "încredere" în "justiţie". Oare reclamanta din cauza prezentată mai jos are încredere în justiţie? Exemplificativ despre justiţie, vă rugăm citiţi starea de fapt din cauza prezentată.

(Aceste rănduri reprezintă luare de atitudine. Atitudinea aparţine exclusiv autorului şi nu angajează răspunderea nimănui).


ÎN FAPT

Reclamanta, Ileana Păunoiu s-a născut în 1961, şi trăieşte în Orevica, Serbia.
Ea, împreună cu soţul ei au fost răniţi într-un accident de maşină, cauzat de M.I.. În cadrul procesului penal împotriva lui M.I. reclamanta s-a constituit parte civilă şi a cerut despăgubiri. Într-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, datând din 19 noiembrie 1998, Curtea de Apel Piteşti a decis acordarea de despăgubiri materiale şi morale către reclamantă şi soţul ei, pe bază lunară, până când starea ei de sănătate revine.

La data de 15 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis o cerere a Procurorului General şi în procedura recursului în anulare a casat hotărârea Curţii de Apel Piteşti, ceea ce a însemnat anularea efectelor hotărârii contestate în ceea ce îl priveşte pe soţul victimei.

La data de 21 septembrie 1999 reclamanta şi soţul ei au întrodus la Judecătoria Piteşti o acţiune civilă prin care au solicitat partajarea bunurilor comune a lui M.I. şi a soţiei sale, deoarece starea de devălmăşie reprezenta un impediment în executarea hotărârii judecătoreşti prin care li s-au acordat despăgubiri. Instanţa a admis în parte cererea reclamanţilor şi a dispus separarea bunurilor lui M.I. şi a soţiei sale, decidând ca apartamentul lor comun să revine lui M.I. La data de 29 aprilie Tribunalul Argeş a respins un apel formulat de către soţia lui M.I. drept nefondată. Dar, la data de 16 februarie 2004, Curtea de Apel a admis o cale de atac introdus de soţia lui M.I., pe motiv că instanţa inferioară nu ar fi examinat cererea reconvenţională a acesteia, astfel a casat hotărârea Tribunalului Argeş şi a reţinut cauza spre rejudecare. La data de 22 noiembrie 2004, aceeaşi instantă a declinat competenţa de a judeca cauza către Tribunal.

Între 2001 şi 2005 reclamanta a apelat la şapte executori judecătoreşti pentru a pune în aplicare hotărârea în favoarea ei. Executorii au luat diferite măsuri, inclusiv organizarea unei licitaţii publice pentru vânzarea apartamentului lui M.I..

La data de 12 iunie 2001 Judecătoria a cerut Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş să desemneze un poliţist care să însoţească executorul judecătoresc la apartamentul lui M.I.. De asemenea, instanţa l-a obligat pe M.I. să execute hotărârea sau apartamentul său va fi scos la licitaţie publică.

La data de 29 decembrie 2005 M.I. a vândut apartamentul său. Reclamanta a întrodus o acţiune civilă, urmărind obţinerea declarării drept nule a contractului de vânzare – cumpărare, pe motiv că M.I. a încercat să devine insolvent, pentru a ocolii executarea hotărârii. La data de 19 octombrie 2007 Tribunalul a respins acţiunea, pe motiv că e nefondată. La data de 10 noiembrie 2006 reclamanta, printr-un executor judecătoresc a urmărit, să obţine de la Judecătorie validarea unui sechestru asupra bunurilor lui M.I., acţiune ce a fost respinsă la data de 19 ianuarie 2007.

ÎN DREPT

1. Presupusa violare a art. 6(1)

Reclamanta a susţinut că procedurile judiciare prezentate mai sus nu sunt conforme cerinţei de „timp rezonabil”, prevăzut de art. 6(1). Curtea menţionează că perioada care trebuie luată în considerare pentru analiză este perioada între 21 septembrie 1999 şi 31 octombrie 2005, adică şase ani, o lună şi zece zile pentru trei grade de jurisdicţie.

Curtea reiterează jurisprudenţa sa anterioară cu privire la celeritatea unui proces (Frydlender împotriva Franţei) şi enumeră criteriile bine cunoscute care sunt utilizate pentru determinarea dacă criteriul de celeritate a fost sau nu respectată: complexistatea cauzei, conduita reclamantei şi a autorităţilor de stat implicate, miza care era în dispută pentru reclamantă.

Examinând materialul disponibil, Curtea ajunge la concluzia că deoarece în cauză era vorba despre compensaţii pentru pagubă suferită care s-a manifestat prin deteriorarea sănătăţii, această natură a cauzei presupunea o diligenţă particulară din partea instanţelor naţionale. Curtea mai menţionează că Guvernul a eşuat în a prezenta argumente care să conducă instanţa europeană la o altă concluzio. În acest fel Curtea constată că în cauză a existat o violare a art. 6(1).

Aplicând art. 41 a Convenţiei, Curtea acordă reclamantei 700 de euro cu titlu de despăgubiri morale şi 500 de euro pentru cheltuieli de judecată.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1…