Treceți la conținutul principal

Lucrare de licenţă IX. Cercetarea bibliografică. Cum se abordează bibliografia: fişierul

Pentru a face o bibliografie de plecare trebuie consultate mai multe cărţi, iar împrumutarea succesivă şi aglomerată de la secţia de împrumut poate deranja uneori pe bibliotecar, dar mai ales presupune o pierdere mare de timp pentru dvs., în măsura în care împrumutaţi câte o carte pe rând, din cele câteva zeci care vor sta la baza studiului dvs. De aceea, în primă fază nu trebuie citit totul ci trebuie făcută doar o bibliografie de pornire, iar unde întâlniţi un capitol relevant al cărţii pentru teza dvs., acolo imediat să vă copiaţi bibliografia. Pentru economia timpului, iniţial xeroxaţi acea bibliografie, pentru ca acasă, în linişte să ordonaţi bibliografia în ordine alfabetică pentru a evita dubletele. Pentru fiecare carte veţi face o fişă pe care veţi scrie sigla bibliotecii unde aţi găsit-o şi cota. Pentru a lucra în ordine, vă veţi face un mic recipient cu asemenea fişe. Pe aceleaşi fişe, vă puteţi face câteva adnotări, precum să menţionaţi dacă vă interesează cartea ca şi referinţă generală, ori ca sursă pentru un anumit capitol, dacă respectiva carte este de primă importanţă sau nu etc.
Este important de ştiut că fişierul bibliografic nu trebuie confundat cu fişierul de lectură, fişierul de idei şi fişierul de citate.
Fişierul de lectură cuprinde fişe, posibil de format amplu, dedicate cărţilor sau articolelor pe care le-aţi citit efectiv: pe aceste fişe pot figura rezumate, judecăţi, citate şi tot ceea ce vă va putea folosi la utilizarea cărţii citite în momentul redactării tezei şi pentru redactarea bibliografiei finale.
Fişierul bibliografic este diferit de cel de lectură: primul trebuie să conţină toate cărţile pe care ar trebui să le căutaţi, nu doar pe acelea pe care le-aţi găsit şi citit. Puteţi avea un mic fişier bibliografic de zece mii de titluri, pe care să-l purtaţi ori de câte ori vă duceţi la bibliotecă. Pe fişierul bibliografic, în dreptul cărţii puteţi în afară de datele esenţiale ale cărţii şi cotele sale, să mai treceţi cel mult o adnotare de genul: „foarte importantă după autorul X”, „Z spune că nu are nici o valoare”, „de cumpărat” etc.
Cu cât mai bine este făcut, cu atât un fişier bibliografic poate fi conservat şi integrat pentru cercetări următoare, poate fi împrumutat sau chiar vândut (mmmmmmm!) şi, deci, merită osteneala de a-l face bine şi în mod lizibil. În fişierul bibliografic datele trebuie trecute corect, potrivit normelor de citare bibliografică, valabile pentru fişa bibliografică, fişa de lectură, citarea de cărţi la notele de subsol, redactarea bibliografiei finale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…