Pentru a face o bibliografie de plecare trebuie consultate mai multe cărţi, iar împrumutarea succesivă şi aglomerată de la secţia de împrumut poate deranja uneori pe bibliotecar, dar mai ales presupune o pierdere mare de timp pentru dvs., în măsura în care împrumutaţi câte o carte pe rând, din cele câteva zeci care vor sta la baza studiului dvs. De aceea, în primă fază nu trebuie citit totul ci trebuie făcută doar o bibliografie de pornire, iar unde întâlniţi un capitol relevant al cărţii pentru teza dvs., acolo imediat să vă copiaţi bibliografia. Pentru economia timpului, iniţial xeroxaţi acea bibliografie, pentru ca acasă, în linişte să ordonaţi bibliografia în ordine alfabetică pentru a evita dubletele. Pentru fiecare carte veţi face o fişă pe care veţi scrie sigla bibliotecii unde aţi găsit-o şi cota. Pentru a lucra în ordine, vă veţi face un mic recipient cu asemenea fişe. Pe aceleaşi fişe, vă puteţi face câteva adnotări, precum să menţionaţi dacă vă interesează cartea ca şi referinţă generală, ori ca sursă pentru un anumit capitol, dacă respectiva carte este de primă importanţă sau nu etc.
Este important de ştiut că fişierul bibliografic nu trebuie confundat cu fişierul de lectură, fişierul de idei şi fişierul de citate.
Fişierul de lectură cuprinde fişe, posibil de format amplu, dedicate cărţilor sau articolelor pe care le-aţi citit efectiv: pe aceste fişe pot figura rezumate, judecăţi, citate şi tot ceea ce vă va putea folosi la utilizarea cărţii citite în momentul redactării tezei şi pentru redactarea bibliografiei finale.
Fişierul bibliografic este diferit de cel de lectură: primul trebuie să conţină toate cărţile pe care ar trebui să le căutaţi, nu doar pe acelea pe care le-aţi găsit şi citit. Puteţi avea un mic fişier bibliografic de zece mii de titluri, pe care să-l purtaţi ori de câte ori vă duceţi la bibliotecă. Pe fişierul bibliografic, în dreptul cărţii puteţi în afară de datele esenţiale ale cărţii şi cotele sale, să mai treceţi cel mult o adnotare de genul: „foarte importantă după autorul X”, „Z spune că nu are nici o valoare”, „de cumpărat” etc.
Cu cât mai bine este făcut, cu atât un fişier bibliografic poate fi conservat şi integrat pentru cercetări următoare, poate fi împrumutat sau chiar vândut (mmmmmmm!) şi, deci, merită osteneala de a-l face bine şi în mod lizibil. În fişierul bibliografic datele trebuie trecute corect, potrivit normelor de citare bibliografică, valabile pentru fişa bibliografică, fişa de lectură, citarea de cărţi la notele de subsol, redactarea bibliografiei finale.
Este important de ştiut că fişierul bibliografic nu trebuie confundat cu fişierul de lectură, fişierul de idei şi fişierul de citate.
Fişierul de lectură cuprinde fişe, posibil de format amplu, dedicate cărţilor sau articolelor pe care le-aţi citit efectiv: pe aceste fişe pot figura rezumate, judecăţi, citate şi tot ceea ce vă va putea folosi la utilizarea cărţii citite în momentul redactării tezei şi pentru redactarea bibliografiei finale.
Fişierul bibliografic este diferit de cel de lectură: primul trebuie să conţină toate cărţile pe care ar trebui să le căutaţi, nu doar pe acelea pe care le-aţi găsit şi citit. Puteţi avea un mic fişier bibliografic de zece mii de titluri, pe care să-l purtaţi ori de câte ori vă duceţi la bibliotecă. Pe fişierul bibliografic, în dreptul cărţii puteţi în afară de datele esenţiale ale cărţii şi cotele sale, să mai treceţi cel mult o adnotare de genul: „foarte importantă după autorul X”, „Z spune că nu are nici o valoare”, „de cumpărat” etc.
Cu cât mai bine este făcut, cu atât un fişier bibliografic poate fi conservat şi integrat pentru cercetări următoare, poate fi împrumutat sau chiar vândut (mmmmmmm!) şi, deci, merită osteneala de a-l face bine şi în mod lizibil. În fişierul bibliografic datele trebuie trecute corect, potrivit normelor de citare bibliografică, valabile pentru fişa bibliografică, fişa de lectură, citarea de cărţi la notele de subsol, redactarea bibliografiei finale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu