Treceți la conținutul principal

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1999 AZ a oferit domnului Kestas încă 1000 de dolari.
La o dată ne specificată în cadrul procesului în care Kestas apărea ca inculpat, acesta nu şi a negat vinovăţia însă a susţinut că a fost supus la presiuni intense din partea lui AZ.
La data de 29 August 2000 Tribunalul Regional din Kaunas l- a acuzat pe Kestas de luare de mită în valoare de 2500$ de la AZ, faptă care contravine articolului 282 din Codul Penal în vigoare la acea vreme, ca urmare a fost condamnat la 19 luni si 6 zile de închisoare.
Hotărârea curţii se baza în primul rând pe probele aduse de AZ şi pe înregistrări ale convorbirilor dintre AZ si Kestas. Curtea a examinat un alt procuror, AP, ale carui dovezi nu au fost concludente însă făceau referire la o terţă persoană MN, indicată de AZ.
Nu au fost cerute dovezi de la VS totodată domiciliul acestuia nu era cunoscut, iar caseta inregistrata de acesta nu a fost luată în considerare de instantă.
La data de 26 Octombrie 2000 Curtea de Apel a constatat că nu au existat presinni asupra lui Kestas.
La 23 Noiembrie 2000 Kestas a atacat hotărârea Curţii de apel susţinând ca nu există prevederi care să permită provocarea unei persoane spre a comite o infractiune, acesta a mai mentionat ca nici in prima instanta sici in fata CA nu a fost luat in considerare presiunea exercitata de AZ si VS asupra sa. La 27 Februarie 2001 Inalta Curte a anulat apelul lui Kestas.

ÎN DREPT

În faţa CEDO, Kestas, pe lânga acţiunea insistentă a ofiţerilor care l-au provocat spre a comite infracţiunea a mai acuzat şi faptul ca Instanţa Supremă a ezitat să dea un răspuns concret cu privire la responsabilitatea autorităţilor pentru actele ofiţerilor din cadrul STT.
În faţa Curţii Kestas a susţinut ca art. 6 alin. 1 a fost incălcat prin faptul ca instanţa nu l-a citat pe VS, lucru care era de o importanţă deosebită în a stabili dacă a fost instigat să comită infracţiunea.
Curtea a arătat ca exista situaţii în care organele statului sunt nevoite sa apeleleze la o serie de mijloace specifice pentru a acţiona eficient in lupta împotriva corupţiei şi ca metoda folosita în sine nu poate să încalce dreptul lui Kestas la un proces echitabil, însa riscul ca ofiţerii care sunt sub acoperire sa instige la comiterea faptei există şi el trebuie luat in considerare.
CEDO a folosit acelaşi criteriu ca şi in cauza Vanyan in analizarea art. 6 alin 1 şi a constatat ca activitatea celor doi polititsti nu s-a limitat doar la examinarea de o maniera pur pasiva a activitatii reclamantuli ci au exercitat asupra acestuia o influenta de natura sa-l provoace sa comita infractiunea. Curtea a mai menţionat faptul că acolo unde o persoană acuză faptul că ar fi fost instigată să comită a infracţiune, instanţele penale trebuie sa facă o examinare atentă şi completa a materialelor din dosar pentru a se putea vorbi de conformitate cu articolul 6 alin 1. Activitatea celor doi agenţi de politie a depăşit natura activitaţii unor agenţi infiltraţi deoarece ei au provocat săvârşirea infracţiunii si nimic nu indica faptul ca fără intervenţia lor aceasta ar fi fost comisa.
Curtea a apreciat ca intervenţia ofiţerilor de politie l-a privat pe reclamant ab initio si definitiv de un proces echitabil fiind încălcate prevederile art. 6 alin. 1 din convenţie.
Curtea a obligat Statul la plata a 30000 EURO câtre reclamant in termen de 3 luni.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…