Treceți la conținutul principal

OPINII REFERITOARE LA HOTĂRÂREA C.I.J. PRIVIND DELIMITAREA MARITIMĂ ÎN MAREA NEAGRĂ


O persoană care a avut ocazia sau neşansa de a trece pragul instanţelor naţionale şi care intră pentru prima dată în Palatul Păcii va aprecia instantaneu relevanţa momentului, complexitatea disputelor care ajung să fie dezbătute în incinta sa, greutatea apăsătoare a deciziilor care au fost pronunţate între zidurile sale. Marea sală de justiţie este cu atât mai mult un indiciu al faptului că în secolul XXI solemnitatea constituie încă un element esenţial, cu precădere atunci când pronunţarea unei hotărâri comportă efect asupra celor mai importante subiecte de drept internaţional – statele.

În cursul zilei de azi, între orele 11 şi 13 (ora României) Curtea Internaţională de Justiţie s-a reunit în şedinţă publică solemnă cu scopul pronunţării hotărârii cu numărul 100 din istoria activităţii sale. Obiectul litigiului în cauză - Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România vs. Ucraina).

Astfel cum se cunoaşte deja, Hotărârea pronunţată de Excelenţa Sa - doamna judecător Rosalyn Higgins, a recunoscut drepturile suverane ale ţării noastre asupra unei suprafaţe de 9700 km² de platou continental şi zonă economică exclusivă, adică 79,34% din zona de 12.200 km², care făcea obiectul disputei legale avute cu Ucraina. Hotărârea este obligatorie, definitivă şi executorie. Dacă gândim în termeni de beneficiu realizat în urma exploatării teritoriului obţinut, aceste cifre se traduc prin aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaz, respectiv 12 milioane de tone de petrol.

Entuziasmul general, datorat în mare parte mass mediei, este oarecum de înţeles având în vedere că discutăm despre o depăşire a targetului pe care România şi-l fixase în etapele de negocieri care au precedat faza contencioasă a disputei, şi anume 75% din teritoriul disputat.

Cu privire la trasarea liniei de demarcare, este interesant de observat că CIJ a aplicat contextului geografic particular al zonei metodele sale de delimitare dezvoltate în zeci de ani de jurisprudenţă consolidată, conform regulilor relevante ale dreptului mării. S-a urmărit deci o metodă clasică, aplicată şi de România în susţinerile sale, în contradictoriu cu poziţia Ucrainei care a preferat o metodă inedită şi care, potrivit susţinerilor agenţilor săi, deşi nu se subscrie metodelor de calcul matematic consacrate, ar fi reprezentat o aplicare în practică a principiului echităţii. Respingerea unei astfel de soluţii ne demonstrează că instanţa supremă internaţională este reticientă în acceptarea unor soluţii reformatoare, opinând implicit că echitatea este reprezentată de aplicarea regulilor consacrate în materie. De altfel, deşi în teorie posibilitatea există (conform art. 38 alin. 2 din Statutul Curţii), istoria CIJ nu a înregistrat nici un caz judecat în baza principiului ex aequo et bono.

Conform declaraţiei oficiale a agentului României pentru CIJ, dl Bogdan Aurescu, ne aflăm la finalul unui diferend complicat, care a presupus, de mai bine de 40 de ani, de când a luat naştere, negocieri cu Uniunea Sovietică de 20 de ani, şase ani şi 34 de runde de negocieri cu Ucraina, patru ani, patru luni şi 18 zile - care se împlinesc astăzi - de confruntare juridică în faţa CIJ. Însă, astfel cum se poate vedea, cazul de faţă demonstrează că încredinţarea jurisdicţiei asupra unui diferend legal internaţional organului jurisdicţional al ONU poate conduce la un rezultat mai favorabil decât cele mai mari aşteptări pe care România le-ar fi putut emite faţă de Ucraina în faza negocierilor. De altfel, astfel cum a declarat dl Bogdan Aurescu, la data de 9 septembrie 2004, în cadrul a ceea ce urma să fie sfârşitul ultimei runde de negocieri, atunci când omologul său i s-a adresat cu formula „See you in Kiev”, reprezentantul României a avut următorul răspuns: „See you in Court” – o decizie care s-a dovedit a fi inspirată.

În încheierea acestei scurte călătorii în lumea dreptului internaţional public, a calculelor consacrate, respectiv a declaraţiilor favorabile, ne permitem să facem o ultimă observaţie. Persoana despre care vorbeam la începutul acestui articol, cea care păşeşte pentru prima dată în incinta Palatului Păcii, va dori poate, la ieşire, să se odihnească în ceea ce am putea numi „curtea Curţii”. Dar uitându-se în jur, s-ar putea să observe că nu există prea multe alternative. Dacă se îndreaptă însă spre partea stângă, ieşind pe poarta principală, va vedea singura bancă din întreaga grădină a Palatului Păcii. Iar dacă se va uita mai atent va observa că pe aceasta este expusă o efigie cu chipul celui care de altfel a fost citat în cadrul pledoariilor părţii române - Nicolae Titulescu. Efigia cu numele, chipul şi datele acestuia este o mărturie a contribuţiei pe care Nicolae Titulescu a avut-o în diplomaţia publică - un colţ de Românie la instanţa supremă internaţională.



Liniile de demarcare:

Verde: soluţia oferită de CIJ

Roşu: soluţia propusă de România

Albastru: soluţia propusă de Ucraina

Articol realizat cu utilizarea de date disponibile pe site-urile:

www.mae.ro

www.hotnews.ro

(L.)



Comentarii

  1. Acst articol ar trebui sa se numeasca asa: Atunci cand vrei sa iti amintesti ce frumos a fost odata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce zi insorita era atunci...oricum, frumusetea vremurilor trecute se pastreaza in prieteniile legate atunci.

    RăspundețiȘtergere
  3. Constatam, cu placere, debutul pe blog a partii sensibile a cercului. La cat mai multe postari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Momentul este mai important decat o exaltare datorata faptului ca echipa Romaniei si-a indeplinit target-ul si chiar mai mult cu cateva procente de TERITORIU ROMANESC, chiar daca este vorba mai degraba de drepturi de jurisdictie specifica domeniului marii. Este un moment istoric de o importanta atat de mare incat Bogdan Aurescu, devine pentru NOI, - sigur ca impreuna cu toti colegii sai cu care a lucrat la interesul Romaniei, - persoana cea mai pretioasa dupa 1990 incoace, inscriindu-se in acest fel in cartile de istorie. Mi-ar fi placut sa lucrez si eu cu o asemenea echipa, deoarece numai astfel se poate pastra un rost in tara aceasta care este mancata de atatia ani de o gasca de politicieni slabi, dar care isi urmaresc propriul interes. In aceasta categorie ii includ pe vanzatorii de tara, anume Adrian Severin, Emil Constantinescu si pe toti acei parlamentari care au votat ratificarea Tratatului din 1997. In sfarsit, nu inseamna ca cei de azi sunt mai buni, dar macar nu au dat la strain pamant romanesc...
    In fine, in aceasta lume, intr-un mod cu care prea putin ne-am obirsnuit, acela al victoriei si binelui national, de numele domnului Bogdan AUrescu se leaga azi o victorie a poporului roman, furat de imperiul sovietic si de aceasta Ucraina, dar repus azi partial in drepturi de Curtea Internationala de Justitie.
    Doresc succes tinerilor iuventisti, preocupati si de partea valoroasa a Romaniei.

    P.S. Intrebare pentru anonimul care constata la comentariul al treilea: Dar care e partea dura a cercului?

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonimul trei raspunde anonimului patru: faptul ca exista o parte sensibila a cercului nu conduce automat la ideea ca ar exista si o parte dura a cercului. Dimpotriva, membrii cercului se fac remarcati indeosebi prin calitatile lor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vad ca avem de a face cu un cerc de anonimi cu multa personalitate:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Dar, de ce va ascundeti?
    (Dahij)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Tinerii cercetători-studenți voluntari la Centrul de Protecția a Datelor din cadrul UMFST ”G.E.Palade”, participanți la Conferința internațională OCTOPUS 2023(13-15 decembrie 2023, București)(I)

La data de 13 decembrie 2023 am participat cu o delegație de 3 studenți(Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan și Eduard Moldovan), de la specializarea drept, la cea mai importantă conferință internațională organizată de Consiliul Europei, la București, sub auspiciile Convenției privind criminalitatea informatică( Convention on Cybercrime – ETS 185). Conferința se desfășoară în frumoasele săli ale Palatului Parlamentului din București, reunind participanți de pe toate continentele lumii. Sunt numeroase aspecte care s-au discutat, astfel că în această „scurtă scriere”, doar am să punctez câteva chestiuni pe care le-am considerat mai aparte ori mai profunde. Este extrem de important pentru început de știut că, dincolo de importanța Convenției de la Budapesta și a Protocoalelor adiționale, în ceea ce privește combaterea criminalității de zi cu zi, precum pornografia infantilă și multe alte infracțiuni, orientarea strategică principală la momentul de față este către dovedirea infracțiuni