CAUZA DRAGOMIR ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI, CEREREA NR. 31181/03, HOTĂRÂREA DIN 21 OCTOMBRIE 2008

ÎN FAPT

Reclamantul, Toma-Leonida Dragomir, s-a născut în 1945 şi trăieşte în Cluj Napoca. În 1960, mai multe terenuri din Cluj, aparţinând tatălui reclamantului, au fost naţionalizate pe baze Decretului 92/1950.

La data de 8 septembrie 1998, Curtea de Apel Cluj, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă a anulat titlul statului, şi a decis restitutio in integrum în favoarea reclamantului. Cu toate că avea recunoaşterea judiciară a dreptului său de proprietate, reclamantul nu a intrat în posesia terenurilor în cauză, deoarece în 1996, pe baza Legii 18/1991, autorităţile au emis titluri de proprietate unor terţi asupra unor părţi din terenurile în cauză, titluri înscrise în Cartea Funciară.

Reclamantul a introdus o acţiune în rectificarea Cărţii Funciare, dar Curtea de Apel a respins anularea titlurilor terţilor privind terenurile recunoscute de hotărârea din 8 septembrie 1998 ca fiind al reclamantului.

ÎN DREPT

Reclamantul a susţinut că transferarea anumitor părţi din terenurile sale unor terţi, i-a încălcat dreptul său protejat de art. 1 Protocolul 1 a Convenţiei. Curtea, în această hotărâre, folosind acelaşi argumente ca şi cele expuse în cauza Chiorean, constată că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor, chiar înainte ca titularul să fie stabilit printr-o hotărâre judecătorească, combinat cu lipsa totală a compensaţilor, este contrară art. 1 din Protocolul 1. Curtea consideră că în cauză există reclamantul a fost lipsit de facto de exercitarea dreptului său de proprietate. În final, reiterând concluzia despre sistemul de compensare stabilit de România în 2005, Curtea constată încălcarea art. 1 din Protocolul 1.

Curtea acordă reclamantului:

230.000 EURO pentru daune materiale

4.000 EURO pentru daune morale

800 EURO pentru costuri şi cheltuieli

NOTĂ:
Din analiza celor două hotărâri pronunţate azi, reiese că România a reuşit să creeze o stereotipie jurisprudenţială la CEDO, fapt ce înseamnă pe de o parte că legislaţia română privind retrocedările unor imobile preluate abuziv de stat între 1945 şi 1989 este încă haotică şi disfuncţională. Pe de altă parte, multitudinea de cauze ale României privind respectarea dreptului de proprietate stau drept dovadă eficienţei mecanismului de protecţie a drepturilor fundamentale stabilit de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De observat că paragraful 15 din hotărârea Curţii din cauza Dragomir este identică cu paragraful 16 din hotărârea Curţii în cauza Chiorean. Diferenţele sunt nesemnificative (de exemplu "will be analyzed" şi "will be demeed"). Interesant este că în ambele paragrafe apare următoarea propoziţie: "The Court reiterates that, according to its jurisprudence, the sale of another's possessions by the State...", iar de fapt, este vorba de vânzarea de către stat pe baza Legii 112/1995, a imobilelor naţionalizate în perioada comuniste, doar în cauza Chiorean, deoarece în cauza Dragomir este vorba despre emiterea unor titluri de proprietate pe baza Legii 18/1991 privind aceeşi terenuri a căror proprietar era reclamantul în cauză. În paragraful 16 din Dragomir oricum nu se foloseşte "sale" ci apare "The allocation by the State of the applicant's possessions".