Treceți la conținutul principal

Hotărâre din 17/06/2003 în cauza Ruianu împotriva României, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1139 din 02/12/2004

La data de 12 august 1995, reclamantul Gheorghe Ruianu, s-a adresat Comisiei Europene a Drepturilor Omului, cerând Curţii să constate nerespectarea în special a art. 6 alin. 1 din Convenţie, datorită neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care se ordonă unui terţ sa demoleze o construcţie ridicată în parte pe terenul său.

În anul 2002, cererea reclamantului a fost continuată de soţia acestuia, întrucât d-l Ruianu a decedat, iar la 18 decembrie 2002 Curtea s-a pronunţat atât asupra admisibilităţii cât şi pe fond.

În fapt

Reclamantul s-a adresat în 1992 instanţei de judecată, solicitând ca aceasta să dispună încetarea imediată a lucrărilor de construcţie efectuare de vecinii săi, iar ulterior demolarea, întrucât construcţia se ridica în parte pe terenul care-i aparţinea. Cererea reclamantului a fost admisă, iar hotărârea judecătorească obţinută în final, după exercitarea căilor de recurs, a fost investită cu formulă executorie. Între timp, printr-o hotărâre de excepţie, executorie de drept, la 6 august 1992, instanţa dispunea încetarea lucrărilor până la soluţionarea fondului cauzei.

Timp de aproape 10 ani reclamantul a solicitat executarea hotărârilor prin care i se recunoştea şi garanta dreptul său de proprietate asupra terenului, însă vecinii s-au opus executării şi refuzau să respecte acele hotărâri judecătoreşti.

În cauză era relevantă o acţiune judiciară distinctă, prin care Consiliul Local solicita demolarea clădirii vecinilor reclamantului, deoarece edificare construcţiei se realizase fără autorizaţie de construcţie. În 1994 Judecătoria a admis cererea Consiliului Local.

În paralel cu demersurile amintite, reclamantul a formulat plângere penală împotriva vecinului său, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti, însă Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale.

În drept,

Pentru început, Curtea europeană a luat act cu privire la existenţa unui interes suficient care să justifice pentru soţia reclamantului decedat, continuarea examinării plângerii.

Cu privire la încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie

Curtea afirmă că articolul 6 protejează dreptul oricărui persoane la justiţie, ceea ce cuprinde nu doar stabilirea adevărului ci şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat care respectă preemţiunea dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părţi.

Examinând numeroasele cereri de executare în cauză (hotărârea din 3 noiembrie 1993, hotărârea din 6 august 1992, hotărârea din 19 ianuarie 1995), şi insuccesul total al punerii în executare a hotărârilor definitive, Curtea apreciază relevant că în tot timpul scurs de la momentul încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, autorităţile româneşti nu au aplicat nici o sancţiune debitorilor (vecinilor) pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Deşi autorităţile statului sunt depozitarele forţei publice în materie de executare, totuşi, timp de peste 8 ani măsurile luate de acestea nu au fost adecvate atingerii scopului executării şi, ca urmare, au lăsat prevederile articolului 6 alin. 1 fără efect.

În consecinţă, art. 6 alin. 1 a fost încălcat.

Având în vedere că neexecutarea hotărârilor în cauză a condus la prejudicierea morală a reclamantului, constând în crearea unei sentiment profund de nedreptate, Curtea a acordat reclamantului suma de 10.000 EURO, ţinând cont şi de prejudiciile materiale generate de situaţia ivită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1…